Unii încep azi școala, alții… „o termină“. Dimineața asta m-am trezit cu același breaking news de azi-noapte: moartea subită a lui Corneliu Vadim Tudor. Probabil un alt motiv de exaltare pentru simpatizanții ideii autonomiei secuiești sau pentru cocalarii capitalei, dar și un pretext pentru mine de a scrie niște rânduri. Mai ales că mi-a trecut prin minte și o imagine distribuită pe Facebook chiar cu câteva zile înainte de moartea celui care se autointitula „Tribunul“ în care acesta apărea ținând-o în brațe pe Elodia — cățeaua lui adoptată, de care cârcotașii făceau mișto cum că ar semăna cu Victor Ciorbea.
Doar o vorbă „săţ-i” mai spun
Decesul se vădește un final de facto pentru un om cu temperament irascibil precum cel al lui Vadim. Tot acest tip de „avânt revoluționar“ mi-a amintit și de trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu în 2010 sau a lui George Pruteanu în 2008. Dar totuși, ce au cei trei în comun poate vă veți întreba. Explicația pare simplă și aparent nu se rezumă doar la temperamentul sau stresul ce a dus la infarct miocardic. Ce-i aduce pe cei trei la comun în articolul meu e mai degrabă faptul că fiecare a avut câte-un moment de luciditate în care să sublinieze faptul că România nu se manelizează de la sine, ci de-afară, cu ajutor mai mult sau mai puțin forțat, dar vizibil pe zi ce trece.
Aşa-zisul plan de distrugere a României
Dacă privim ceva mai adânc, observăm și contextul societății românești în care au murit cele trei personalități într-o perioadă de 7 ani. Iubitorii de conspirații vor zice că nu e un mediu întâmplător. Pentru că din vasta activitate rămasă în urma lor (diferite remarci, memorii, scrieri, cărți) — indiferent că vorbim de perioada de dinainte sau cea de după 1990 — rezultă că Tudor, Păunescu și Pruteanu nu numai că au fost oameni iubitori de cultură, ci le-a și păsat de poporul român, de țara românească, de limba română și obiceiurile (autentice) românești. Așa acizi, abjecți, perfizi, ipocriți sau cum mai erau cunoscuți în mass-media. Să vedem totuși câți dintre semidocții, snobii și maneliștii rămași vor fi cei cărora le va (mai) păsa de generațiile din urmă și de viitorul României. Dar ce mai… se pare că tocmai ei sunt cei ce trăiesc peste granițe visul american. Aceia ce nu pot înțelege că 1 Decembrie înseamnă prin definiție doar România nu și diaspora română…
Concluzia? „Prostia umană nu are limite” (vorba lui Einstein) sau și mai concret: „cu proștii nu te pui”. Asta dacă vrei să trăiești liniștit sau mult și bine. Sau numai mie mi se pare că lui Gigi Becali i-a prins bine totuși „facultatea” și s-a mai cumințit?
